Skip to content Skip to main navigation Skip to footer

Prima imagine a stațiunii Slănic-Moldova, a doua cea mai veche litografie fotocromatică din lume

La sfârșitul secolului al XIX-lea, stațiunea Slănic-Moldova era tot mai căutată pentru calitatea terapeutică a izvoarelor sale minerale, pentru aerul său pur și plin de prospețime, pentru peisajele sale încântătoare. Este perioada în care o seamă de personalități ale culturii române vizitează stațiunea, printre acestea numărându-se și pictorul ieșean Emanoil Panaiteanu-Bardasare.

În anul 1880, acesta avea să realizeze prima imagine a stațiunii, în care se poate observa Biserica ,,Sf. Ilie”, construită în 1810, în centrul stațiunii.

Este vorba despre o litografie fotocromatică, care reprezintă o imagine fotografică realizată cu cerneală pe o placă fotografică și transferată apoi pe hârtie.

Litografia, (,,lithos”, piatră, ,,graphein”, a scrie), alături de cromolitografie, este o tehnică a tipăririi ce utilizează un tip special de piatră de calcar, extrem de absorbant, sau o placă de metal cu o suprafață extrem de fină. Tehnica se bazează pe principiul neaderenței apei la suprafețe grase și a fost inventată în anul 1796, de actorul și dramaturgul german Johann Alois Senefelder, în încercarea de a tipări în mod ieftin imagini din piesele de teatru, tehnica fiind folosită atât pe hârtie cât și pe alte materiale.

Pictorul ieșean a realizat litografia fotocromatică de la Slănic-Moldova, la scurt timp după inventarea acesteia de către elvețianul Hans Jakob Schmid, tot în anul 1880. După aceea au început să fie executate și alte imagini folosind un procedeu îmbunătățit, în Germania, Olanda, Irlanda, Belgia, Statele Unite ale Americii.

Pictorul Emanoil Panaiteanu-Bardasare (1850-1935) a urmat studii la Școala de Belle Arte din Iași, profesor fiindu-i unchiul său, pictorul Gheorghe Panaiteanu-Bardasare, după care, în anul 1866 este trimis la studii la Berlin, ca bursier al prințului Carol I. Urmează apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din München (Germania), iar după terminarea studiilor este numit în toamna anului 1877, profesor suplinitor la Catedra de desen de la Liceul Național din Iași. Printre pictorii care i-au fost elevi pot fi menționați Nicolae Tonitza, Octav Băncilă, Nutzi Acontz, Ștefan Șoldănescu etc. A fost membru al Societății ,,Cultura Artelor Frumoase” din Iași (1881). Lucrările sale se găsesc la Muzeul Național de Artă al României din București, precum și în colecții particulare. Ca pictor, Emanoil Panaiteanu-Bardasare a practicat portretul, peisajul, pictura de gen cu figuri în peisaj și altele, portretele sale remarcându-se prin construcția riguroasă și expresivitatea figurilor reprezentate: ,,Portretul unui necunoscut”, ,,Portretul mamei”, ,,Cap de bătrân”, ,,Portret de fetiță”, ,,Fetița cu cartea”, ultimul dintre acestea constituind una din cele mai valoroase lucrări din opera sa. Ca peisagist, a pictat împrejurimile Iașiului și alte priveliști moldave, ca cele din Burdujeni, Slănic-Moldova, Târgu-Ocna”.

(Sursa imaginii: Arhiva istoricului Corneliu Stoica, din colecţiile Bibliotecii Academiei Române)

Romulus-Dan BUSNEA

 

0 Comments

There are no comments yet

Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *