Trasee turistice montane

Traseul 300 de scări
Slănic Moldova – Culmea Dobrului – Popasul turistic Slănic Moldova – Slănic Moldova.
Marcaj – triunghi rosu.

Traseul începe la intrarea în parcul cu izvoarele minerale amenajate, traversăm un pod peste Râul Slănic și începem să urcăm pe treptele amenajate pantele nordice ale muntelui Dobru.
Poteca urcă în mici serpentine prin pădurea de amestec în care predomină coniferele și după ce se termină treptele ajungem pe un mic pinten stâncos descoperit, de unde avem vizibilitate spre culmea principală a Munților Nemira. Au trecut cca 20 minute de la plecarea din valea Slănicului. Continuăm să urcăm pe creastă și după circa 45 minute de la plecare depășim cota maximă a traseului (795 m) pe muntele Dobru și coborâm ușor în șa urmărind partea vestică a culmii. După încă 10 minute poteca părăsește culmea, la început mergând pe curba de nivel, după care coboară spre dreapta până în frumoasa poiană a Căprioarei la capătul căreia traversăm pârâul Slănic pe un pod metalic recent renovat.
De la Poiana Căprioarei până la punctul de plecare unde închidem circuitul mai sunt 2,5 km pe care-i parcurgem astfel: pe șosea până la confluența Slănicelului cu Slănicul și în continuare pe lângă Cascada și Cheile Slănicului.

Traseul traversează culmea principală a Munților Nemira peste Șandru Mare, de la est la vest, din Valea Slănicului până în Valea Uzului. Este cea mai accesibilă cale de pătrundere în zona înaltă a munților Nemira din stațiunea balneoclimaterică Slănic Moldova. Marcajul bandă albastră începe din dreptul fostului camping Rai, de unde ne angajăm spre dreapta pe un drum ce urcă ușor aproximativ 50 m după care intrăm pe poteca care traversează un vâlcel și urcă în continuare pe pantele estice ale Culmii Căprioara.
După aproximativ 1 ½ ore de urcare întâlnim cotul unui drum forestier pornit din valea Slănicului pe care înaintăm 20-30 m după care intrăm spre dreapta pe poteca care urcă spre culmea principală. Urcăm prin pădurea de molizi tineri și în circa 40 minute ieșim într-o poiană de unde admirăm obârșia văii Slănic și zona sudică a Munților Nemira. Trecem pe lângă stâna amplasată în stânga potecii și ne continuăm traseul prin pădurea de conifere. Nu după mult timp ne intersectăm cu traseul bandă roșie care vine dinspre Oituz. Până aici am făcut circa 3 ore. Facem dreapta pe creasta principală conduși de cele două marcaje, bandă albastră și bandă roșie, și după circa 10 minute ne intersectăm cu marcajul punct roșu care în 5 minute ne conduce până pe vârful Șandru Mare (1640 m). Aici găsim un refugiu metalic unde ne putem adăposti în caz de vreme rea. După o binemeritată pauză revenim pe creasta principală și continuăm traseul nostru pe bandă albastră. Poteca ocolește pe la vest vârful Nemira Mică (1627 m), și după o ușoară coborâre ajungem în Șaua Nemirei (1440 m).
În aproximativ jumătate de oră ajungem sub vârful Nemira Mare (1649 m), părăsim poteca și în circa 10 minute ajungem pe vârf. Și aici suntem întâmpinați de urmele luptelor din primul război mondial. Pe vârf este amplasată o cruce metalică. Ne bucurăm de o priveliște măreață, într-un tur de orizont complet: spre nord, culmea principală cu vârfurile Farcu Mare și Farcu Mic, iar la orizont, peste valea Uzului, Munții Ciucului; spre est, plaiul Ciungetului; spre sud culmea principală cu vârfurile Nemira Mică și Șandru Mare; spre vest, valea Apa Roșie, iar la orizont Munții Repatului și Munții Bodoc.
De pe Nemira Mare coboară o potecă de legătură pe versantul estic spre traseul care coboară pe Plaiul Ciungetului spre lacul Balătău și Sălătruc. Această potecă de legătura nu este marcată dar este inclusă în planurile de remarcare ale Serviciului Public Județean Salvamont din Bacău.
De pe vârf coborâm înapoi pe poteca noastră marcată cu bandă albastră pe care mai avem de mers circa 4 ore până la valea Uzului. După o oră ajungem pe vârful Farcu Mare (1498 m) de unde admirăm imaginea impresionantă a acumulării Poiana Uzului. Continuând pe traseul nostru, trecem pe lângă vârful Farcu Mic, părăsim culmea principală și începem o coborâre cu o diferență de nivel de cca 700 m până în valea Uzului. Ajungem la Drumul Județean 123 pe care mergem aprox. 400 m și sosim pe podul peste râul Uz, aproape de coada lacului de acumulare Poiana Uzului.

La confluența Slănicului cu pârâul Pufu urmăm drumul forestier de pe valea acestuia din urmă, aproximativ 3 km. Din capătul acestuia prindem o potecă care urmărește firul pârâului și la final urcă o coastă pe partea dreaptă printr-o pădure deasă de molid. Intersectăm drumul forestier care coboară în valea Dofteanei și după ce îl traversăm intrăm în pădure și urcăm piciorul de munte spre vârful La Cireș. La circa 1 oră de drum prin pădure sosim pe vârful La Cireș (1063 m), la piramida geodezică. Vârful este acoperit de pădure și în jur descoperim urme ale războiului, tranșee sau amplasamente de tunuri. Traseul își schimbă direcția către sud pentru circa 200 m prin pădurea rară și coboară apoi spre dreapta, în valea Dofteanei. Vom urma drumul forestier până la pârâul Țiganca (drumul mai continuă doar circa 300 m). Poteca urcă pe pantă în lungul malului stâng al pârâului și în cca 30 minute ajungem în poiana La Table, și după încă 20 minute ieșim pe culmea principală a munților, în Șaua Nemirei.(1440 m) unde ne intersectăm cu traseul marcat cu bandă albastră. La 20-30 m de șa găsim un izvor din care ne putem aproviziona cu apă.
Poarta Vânturilor, cum este numita zona de oamenii acestor locuri, desparte vârful Nemira Mică (1627 m) la sud de vârful Nemira Mare (1649 m) la nord.

Traseul urmează să facă legătura între traseul de creastă marcat cu bandă albastră și magistrala care traversează culmile secundare care urmează sa fie marcată cu bandă galbenă. Traseul (nemarcat încă) coboară pe o potecă chiar de pe Nemira Mare și urmând culmea secundară Plaiul Ciungetului se intersectează cu traseul care vine dinspre Argintărie și coboară pe culme spre Lacul Bălătău.

Traseul pornește pe valea Dobru și după circa 300 m parcurși pe drum, după un pod facem brusc spre stânga și începem urcarea printr-o pădure frumoasă de fag și molid. Poteca este largă, panta destul de lină, marcajul este foarte vizibil ceea ce face ca traseul sa fie accesibil oricărui vizitator al stațiunii balneoclimaterice Slănic Moldova. Odată ajunși pe platou ni se deschide o superbă panoramă a stațiunii. Ne încărcăm plămânii cu aerul curat, ne odihnim pe băncile montate inspirat pe platou, bucurându-ne de frumusețea acestor locuri binecuvântate.

Traseul face legătura între Slănic Moldova și Sălătruc, traversând culmile secundare ce se formează spre est din culmea principală, precum și văile dintre acestea.
Marcajul este aproape inexistent pe toată lungimea traseului, din această cauză nu este recomandat decât celor cu cunoștințe solide de orientare pe munte sau dacă dispuneți de GPS și un trak al traseului pe care să îl urmăriți. Planul pentru remarcare prevede schimbarea fostei benzi albastre cu bandă galbenă pentru a nu se creea confuzie cu traseul marcat cu banda albastră care urmează creasta principală a Nemirei.
Sunt traversați perpendicular, în ordine: Muntele Pufu, valea Dofteanei, Muntele Cleja, valea Ciungetului și pârâul Izvorul Negru.
Traseul începe din partea opusă a intrării principale a hotelului Venus, pe lângă o fostă centrală termică abandonată. Poteca se distinge destul de clar pe urcarea pe Muntele Pufu chiar dacă marcajele sunt extrem de rare, foarte vechi și aproape șterse. După circa o oră de mers ocolim Vârful Pufu (1047 m) și schimbăm brusc direcția, coboram spre vest, trecem pe lângă cantonul silvic și ieșim la podul peste râul Dofteana, în poiana La Sălărie (610 m).
Ne continuăm traseul urcând pe pârâul Sălărie până la bifurcația văii și urcăm pe piciorul dintre văi unde apar câteva semne rare ale marcajului. După circa o oră ajungem pe culmea Muntelui Cleja și ne continuăm drumul spre nord-vest, pentru a prinde drumul forestier de pe malul drept al pârâului Strigoi și coborâm până la confluența cu pârâul Argintărie. Urmăm drumul forestier pe malul pârâului Argintărie până la locul numit La Argintărie (altitudine 820 m) de unde ne angajăm în serpentinele altui drum forestier care ne poartă în urcuș pe pantele sudice ale Culmii Ciungetului, și de la un cot al său, pe lângă un podeț, îl părăsim pentru a urma o potecă care ne scoate în culme în circa 10 minute. Urmărim poteca de pe Plaiul Ciungetului în direcția nord-est. După circa 2 ore, marcajul coboară brusc din culme spre vest în valea Izvorul Negru. Poteca coboară o pantă înclinată, printre blocuri de stânca în pădure, trece pe lângă o baltă și ne scoate la drumul forestier de la Izvorul Negru, lângă lacul Bălătău.
Lacul Bălătău (în prezent colmatat) este monument al naturii, barajul său apărând în mod natural, prin alunecarea unui versant, în anul 1883. Până în centrul satului Sălătruc mai avem circa 1 oră de mers pe drum forestier.