În regiunea vãii Slãnicului, deşi înãlţimea munţilor nu este aşa de mare, datoritã însã orientãrii crestelor, formei vãilor şi condiţiilor climaterice, sunt reprezentate mai multe etaje de vegetaţie: pãduri de fag, pãduri de brad şi pajişti subalpine.
O limitã între pãdurile de fag şi pãdurile de brad nu se poate stabili. Pe coastele însorite ori pe plaiuri, pãdurile de fag se urcã pânã la 1000 m. La limita superioarã a acestora, se ivesc arinii şi mesteacãnul alb.
Primãvara, pãdurile de fag sunt pline de plante erbacee cu flori: brânduşa de primãvarã (Crocus heuffelianus), ciubãţica cucului (Primula veris), clopoţei (Campanula patula), garofiţe (Dianthus), viorele (Scilla bifolia).
O plantã rarã, cu flori alburii, care creşte în regiune este Saxifraga cymbelaria, numitã în popor „ochii şoricelului”.
La marginea pãdurilor creşte lumânãrica (Gentiana asclepiadea), pe coasta defrişatã, zmeurişurile (Rubus idaeus), iar pe malurile pârâiaşelor, alãturi de sãgeata-apei (Sagittaria sagittifolia), sunt tufe de izmã (Mentha piperita).
În pãdurile de conifere este atâta umbrã, încât solul rãmâne gol de vegetaţie ierboasã. Esenţele principale sunt bradul şi molidul care îmbracã înãlţimile, mai ales de la 1100 m pânã la 1400 m.
Şandru Mare (1639 m) şi Nemira-Ţiganca (1626) sunt punctele de maximã altitudine a vãii Slãnicului.
În pãdurile din valea Slãnicului, trãiesc vieţuitoare specifice pãdurilor de munte: urşi (Ursus carpathicus), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), mistreţi (Sus scrofa), veveriţe (Sciurus vulgaris) ş.a.
În locurile umede, pe vãile pârâiaşelor afluente Slãnicului, vieþuiesc vipere (Vipera berus), guşteri (Lacerta viridis) şi şopârle de munte (Lacerta viviparia).
În apele repezi ale Slãnicului trãiesc pãstrãvul (Salmo trutta fario), lipanul (Thymallus thymallus) şi alte specii ale apelor repezi de munte.