Întreaga vale a Slãnicului este tãiatã în depozite terţiare vechi. De la gura pârâului, pânã dincolo de staţiune, gresia de Kliwa sau Tiseşti (formatã din cimentarea nisipurilor de plaje marine ale mãrii care, în vremurile terţiare vechi, se afla în necontenitã retragere) alterneazã cu şisturile disodilice, straturi subţiri, impregnate cu bogate substanţe organice, diverse sãruri şi alte elemente ca sulful etc., în care se pãstreazã urme de peşti fosili, în special schelete şi solzi. Bogate în substanþe bituminoase, ele au provenit din mâluri sapropelice de la þãrmul mãrii, transformate prin presiunea şi cãldura la care au fost supuse, în condiţiile mişcãrilor din scoarţa terestrã. Ambele formaţii aparţin Oligocenului, bogat în izvoare saline şi feruginoase.
Spre izvoarele Slãnicului, întâlnim o altã formaţie mai veche, reprezentând, ca vârstã, Eocenul: gresia de Uzu sau de Tarcãu, în straturi groase şi dure, alcãtuind mai ales masivul Şandru Mare.
Staţiunea Slãnic Moldova este aşezatã în întregime pe şisturi disodilice. Apele ploilor şi cele provenite din topirea zãpezilor de pe muntele Pufu şi Piciorul Dobrului se scurg în valea Slãnicului circulând prin straturile de gresie şi şisturi disodilice şi aduc în disoluţie o mare varietate şi bogãţie de sãruri. Ele se îmbogãţesc în acelaşi timp cu bioxidul de carbon care emanã prin crãpãturile scoarţei, ca o rãsuflare îndepãrtatã a mofetelor din zona lanţului eruptiv al Carpaţilor Rãsãriteni, dizolvând în mersul lor sãrurile minerale aflate în roci.
În valea Slãnicului existã peste 20 de izvoare cu ape minerale.

HARTA IZVOARE